Sunt candidat pentru implanturi dentare?
Evaluarea pentru inserarea implanturilor se concentrează atât pe starea generală de sănătate a pacientului, cât și pe starea țesuturilor din jurul locului unde urmează a fi inserat implantul. Există puține condiții de sănătate care împiedică în mod absolut sau relativ plasarea implanturilor. De exemplu, fumătorii și diabeticii sau utilizarea pe termen lung a steroizilor. Este nevoie de o atenție specială la pacienții care utilizează medicamente în tratamentul preventiv și curativ al afecțiunilor osoase (bifosfonații), întrucât inserarea implanturilor la astfel de pacienți crește riscul de osteonecroză. De aceeași importanță este și evaluarea factorilor locali: forțele masticatorii pe care le vor suporta implanturile, volumul osului rămas după extracție, starea gingiei și igiena orală deficitară.
Ce consultații sau analize ar trebui să fac înainte de tratamentul cu implanturi?
În cazul pacientului cu o boală generală, medicul stomatolog poate cere analize de sânge sau avizul medicului generalist. O radiografie panoramică este esențială (și, în unele cazuri, o tomografie dentară) pentru a determina volumul osului și pentru planificarea poziției și a numărului de implanturi. Pentru a supraviețui pe termen lung, un implant trebuie să fie înconjurat de o cantitate sănătoasă de os. În general, după extracții, osul se resoarbe, astfel uneori osul sau țesutul moale pot fi deficitare, necesitând anumite intervenții chirurgicale înainte sau odată cu momentul inserării implanturilor. Acestea sunt adaosul osos și ridicarea sinusurilor; ele ajută la recrearea volumului de os (care s-a pierdut după extracție) de care au nevoie implanturile.
Îmi lipsește un dinte, ce este mai bun: implant sau punte?
În cazul în care pacientul prezintă un singur dinte lipsă, iar spațiul este între doi dinți indemni, se poate opta fie pentru inserarea unui implant și ulterior a unei coroane pe implant, restaurarea fiind independentă și neafectând dinții vecini, fie pentru realizarea unei punți dentare prin care dinții vecini spațiului edentat vor servi ca sprijin pentru o coroană falsă. De menționat că un dezavantaj important în acest caz este faptul că dinții stâlpi vor trebui șlefuiți și, în funcție de caz, devitalizați pentru a face posibil tratamentul. De asemenea, osul de la nivelul dintelui extras se va resorbi cu timpul. Din aceste considerente, odată cu evoluția tehnologică și promovarea procedurilor minim invazive la nivelul dinților, specialiștii recomandă implanturile (dacă starea generală de sănătate a pacientului și volumul osului permit).
Îmi lipsesc mai mulți dinți vecini?
În cazul în care pe arcadă există mai mulți dinți lipsă, unul dintre tratamentele recomandate este realizarea unei punți pe implanturi. De exemplu, dacă lipsesc 3 dinți vecini, se poate opta pentru inserarea a două implanturi și realizarea unei coroane false între ele. Astfel, 2 implanturi pot susține 3 dinți. Aceste punți sunt similare cu cele convenționale, cu excepția faptului că dinții stâlpi nu vor mai fi dinți naturali, ci vor fi reprezentați de implanturi dentare.
Mi-am pierdut toți dinții?
În cazul în care pacientul este edentat total, se poate opta pentru inserarea unui număr variabil de implanturi în funcție de caz și de posibilități, urmată de realizarea unei proteze fixe sau detașabile pe aceste implanturi. Acest tratament este mult superior față de protezele totale clasice, sprijinul, stabilitatea și menținerea fiind mult superioare. De asemenea, acest tip de proteză crește foarte mult calitatea vieții pacientului.
Ce este mai bine: implant imediat sau tardiv?
Implanturile pot fi plasate:
- Imediat după extracție: o strategie pentru conservarea oaselor și reducerea timpilor de tratament include plasarea unui implant într-un loc în care s-a realizat recent o extracție. Pe de-o parte, se scurtează timpul de tratament și poate îmbunătăți considerentul estetic, iar pe de altă parte, implanturile pot avea o rată de eșec inițial mai mare.
- Tardiv-clasic (8-12 săptămâni după extracție) sau mai tardiv (după mai mult timp).
