I. Riscuri precoce
Plasarea implanturilor este o intervenție chirurgicală și prezintă riscurile normale oricărei operații, precum infecția, sângerarea excesivă și necroza lamboului de țesut din jurul implantului. Structurile anatomice din apropiere, precum nervul alveolar inferior, sinusul maxilar și vasele de sânge, pot fi de asemenea compromise. Un alt risc este acela dat de incapacitatea de a plasa implantul în os sănătos, fiind compromisă stabilitatea primară a acestuia, rezultând astfel un eșec de osteointegrare.
II. În primele luni de la intervenție
Eșecul stabilității implantului: odată cu trecerea timpului, se formează țesut osos în jurul implantului, dar în momentul în care acest proces de vindecare este compromis, există posibilitatea unei mobilități crescute și eșecul implantului. Eșecul integrării nu este frecvent, dar implanturile cu încărcare imediată pot avea o rată mai mare de eșec, datorită încărcării imediate după traume sau extracție. Eșecul de osteointegrare apare mai frecvent atunci când un pacient suferă de boli generale sau are un comportament reticent când vine vorba despre igiena orală.
III. Pe termen lung
Cea mai frecventă complicație a țesuturilor moi în urma inserării implantului este dată de micșorarea papilei interdentale (țesutul aflat între 2 dinți vecini). Astfel, va exista un gol inestetic între implantul dentar și dinții adiacenți.
Peri-implantită, ce este?
Peri-implantită este o afecțiune care poate apărea la implanturi datorită bacteriilor (sau plăcii). În cazul unei boli parodontale, implanturile vor pierde os asemănător dinților naturali. Aceasta poate evolua spre eșecul implantului. Tratamentul peri-implantitei constă în debridarea mecanică, irigarea antimicrobiană și utilizarea de medicamente. De asemenea, se poate realiza intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea bacteriilor, dar, din păcate, nu există suficiente dovezi pentru a ști cu exactitate care dintre metodele enumerate mai sus este cea mai eficientă.
De asemenea, există riscuri asociate cu aspectul, inclusiv o linie ridicată a zâmbetului, lipsa papilelor, dificultăți în potrivirea formei dinților naturali, așteptări nerealiste ale pacientului sau o igienă orală deficitară. Riscurile pot fi legate de factori biomecanici, în care ocluzia nu susține dinții în același mod în care au făcut-o dinții naturali. În cele din urmă, există riscuri datorate erorilor de fabricație, prin care implanturile în sine pot eșua din cauza fracturii (de calitate inferioară) sau a pierderii retenției la coroanele pe care ar trebui să le susțină. Eșecurile pe termen lung se pot datora și pierderii de os din jurul implantului, cauzele principale fiind peri-implantită și defecțiunea mecanică a implantului.
Îngrijire post-implant și igiena orală
În momentul în care un dinte este înlocuit cu un implant, este necesar ca gingia din jurul implantului să fie sănătoasă și atașată bine de os. După plasarea elementului protetic (coroana, puntea), trebuie igienizate la fel ca un dinte natural pentru a elimina orice urmă de placă bacteriană. Însă, la fel ca în cazul dinților naturali, cel mai important este periajul care trebuie realizat de 2 ori pe zi. Vizitele și controalele periodice la medicul stomatolog sunt foarte importante pentru a menține un prognostic bun pe termen lung.
